Aşa vorbeşte Domnul
Împăratul lui Israel
Cel ce-a făcut omul
Şi iubire a pus în el

Cel Dintâi şi astăzi sunt
Şi Acel mai de pe urmă
Eu îmi ţin după cuvânt
Şi-mi păzesc aleasa turmă

În afară azi de Mine
Nu mai este Dumnezeu
Eu vă iau în slăvi Divine
Să îmi fiţi poporul Meu

Al vostru Mântuitor
Iată numai ce vă spune
Al vieţii viu izvor
Ieşiţi toţi din astă lume

Pentru Mine să trăiţi
Împlinind al Meu Cuvânt
Firea voi s-o ocoliţi
Cât veţi fi pe acest pământ

Nu vă temeţi de nimic
Pe drum să nu tremuraţi
Eu m-aplec şi vă ridic
Toţi să-mi fiţi surori şi fraţi

Înţelegeţi şi-n lumină
Fiţi lumină pe pământ
Dragostea Mea să vă ţină
Plini de viaţă în Cuvânt

Martori voi azi îmi sunteţi
Este un alt Dumnezeu
Prin credinţă să-l vedeţi
Pe Pământu acesta al Meu

Mai este o altă Stâncă
Care să vă sprijinească
Când durerea e adâncă
Viaţă să vă dăruiască

O Sioane azi răsounde
Este un alt Dumnezeu
Care inima-ţi pătrunde
Şi-ţi dă ajutorul Său

Nu mai este nicio stâncă
Nu mai este Dumnezeu
Ci în dragostea adâncă
Eu sunt astăzi—numai Eu

Domnul dar aşa vorbeşte
Cel care te-a întocmit
Şi viaţă-ţi dăruieşte
Căci eşti fiul Lui iubit

Numai Eu ceru-am creat
Şi Pământu l-am întins
Pe nimic l-am aşezat
Ca un punct în necuprins

Eu adâncului îi zic
Usucă-ţi al tău izvor
Căci în faţa Mea-i nimic
Eu pe toate le măsor

Universul infinit
Pentru voi— e-a Mea lucrare
Eu pe toate le-am zidit
Le-am dat legi la fiecare

Stele mari şi Galaxii
Ochiul ce nu le-a zărit
Spaţii cosmice şi vii
Pe toate le-am întocmit

Cine poate să îmi vină
Dintre voi în ajutor
Galaxiile să-mi ţină
Doar un pic pe palma lor

Cine poate să dezlege
Orionul Carul mare
Anulând această lege
Ce le ţine pe cărare

Numai cine le-a creat
Şi le ţine-n siguranţă
Fie veşnic lăudat
Căci ne-a dat în veci viaţă

Glorie dar Lui Hristos
Meşterul Lui Dumnezeu
Numai El pe cer frumos
Le ţine cu braţul Său

Toate merg şi toate vin
Miile de Galaxii
Pe cer încă se mai ţin
Până când din veşnicii

Creatorul le va pune
Într-o flacără de foc
Şi sfârşind această lume
Alteia-i va face loc

Alte stele galaxii
Fără umbră de păcat
Le va pune-n veşnicii
Pe un drum imaculat

Ceruri noi un nou Pământ
Mirele ne va crea
Unde numai cine-i sfânt
Viaţă însuşi va avea

Ceruri noi şi oameni noi
Dumnezeu ne va aduce
După vremea de apoi
Şi când lumea se va duce

Când va fi doar o lumină
Universu-ntreg zidit
nefiind pată şi vină
nicăieri în Infinit

şi când alte legi vor fi
pentru fiinţa omenească
cu Hristos când vor trăi
toţi în sava Lui cerească

gravitaţie şi ură
altu nu va exista
căci a Mielului Făptură
ne va da fericirea
12-01-2012 Cluj—Napoca

Azi apostolul iubirii
Iată ce ne mai învaţă
Pe noi ce din umbra firii
Vrem cu totul altă viaţă

Vrem ca să trăim lumina
Adevărul toţi îl vrem
Să-l urmăm întodeauna
Pe Isus ce nu-l vedem

Şi apostolul iubirii
Cel ce capul lui şi-a pus
În braţul neprihănirii
Chiar pe pieptul Lui Isus

Plin de har şi duioşie
El adesea ne-a transmis
Că Isus din veşnicie
Ne vrea ai Lui în Paradis

N-a fost nimenea ca el
Pe Isus să îl descrie
Similar pe Sfântul Miel
Cel ce este Pâinea Vie

Plin de Duhul el ne-a spus
În Hristos cine se-ncrede
Vede al vieţii lui apus
Căci viaţa lui şi-o pierde

Şi primeşte o nouă viaţă
Un duh nou şi o lumină
Ce spre ceruri îl înalţă
Curăţat şi fără vină

Pe Fiul Lui Dumnezeu
Aici jos cine îl are
Veşnic e un fiu al Său
Având viaţa viitoare

Căci lumina şi viaţa
E Isus Mântuitorul
El ne scoate azi din ceaţa
Ce vrea să ne stingă dorul

Sfinţeniei pe pământ
Însă plini de-a Lui iubire
Vrem numai al Lui Cuvânt
Şi a Lui neprihănire

Cine-l are deci pe Fiul
Viaţa veşnică o are
Căci el umblă după firul
Dragostei neperitoare

Aşadar voi prin credinţă
Viaţa veşnică o aveţi
În Isus şi-n biruinţă
Cu toţi azi de vă încredeţi

Cine însă nu se-ncrede
În Fiu Lui Dumnezeu
Viaţa veşnică o pierde
Căci nu e urmaş al Său

Căci viaţa prin credinţă
Ne e astăzi dăruită
Pentru a omului fiinţă
Care e neprihănită

Glorie dar Lui Isus
Ce pe braţe ne primeşte
Să ne ducă-n ceruri sus
Doar El veşnic ne iubeşte
30-12-2011 Cluj—Napoca

Aşa vorbeşte Domnul
Sfântul lui Israel
Eu am creat omul
Şi viaţă am pus în el

Fiţi de aceea înţelepţi
Şi-nţelege-ţi ce vă spun
Doar în Mine să vă-ncredeţi
Căci Eu sunt al vieţii drum

De Mine mai înainte
Nici un dumnezeu n-a fost
Ci a Mele aşezăminte
Vi le dau s-aveţi un rost

N-a fost niciun dumnezeu
Înainte şi nici după
Ci Eu singur sunt—doar Eu
Pentru cine mă ascultă

Eu sunt Domnul— Eu azi sunt
Nu e alt Mântuitor
Ci Eu singur pe pământ
Azi vă vin în ajutor

Între voi am prorocit
Nu-s străin azi printre voi
Căci pe oameni i-am iubit
Şi îi vreau de lume goi

Aşa Domnu acum vorbeşte
Al vostru Mântuitor
Cine-n sine mă primeşte
Îi voi fi un nou izvor

De viaţă—neprihănire
Şi pe el îl voi sfinţi
Îl voi creşte în iubire
Şi un fiu el îmi va fi

Eu sunt de la început
Un Acelaşi Dumnezeu
Şi Eu Însumi v-am făcut
Să îm fiţi poporul Meu

De aceea aşa vorbeşte
Domnul care v-a făcut
Peste valuri peste creste
Un drum sfânt neprihănit

Care iată a croit
Să umble în sfinţenie
Cel ce-n suflet m-a primit
Cu aleasă bucurie

Şi voi fi a lui salvare
Şi un turn ocrotitor
Ajutându-l pe cărare
Să păşească mai uşor

Eu păcatele azi dar
Vi le şterg doar pentru Mine
Ca să-mi fiţi mărgăritar
Pentru ziua care vine

Vreau azi să vă dăruiesc
Viaţă pentru veşnicie
Eu Însumi să vă primesc
Să-mi fiţi marea bucurie
29-12-2011

Dacă voi aţi ascultat
De Hristos Mielul cel Sfânt
Păstrând sufletul curat
Şi trăind după Cuvânt

Dezbrăcaţi-vă de fire
Şi de omul vost” cel vechi
Ce e dus în amăgire
După poftele străvechi

Şi în duhul minţii voastre
Înnoiţi-vă de acum
Doar spre sferele albastre
Să vă fie al vostru drum

Omul nou voi să-l luaţi
Şi în suflet şi în minte
Ca viaţa s-o aschimbaţi
Cu alese-nvăţăminte

Viaţă nouă fiinţă nouă
Trăind doar în sfinţenie
Peste a vieţii sfinte rouă
Să trăiţi cu bucurie

Căci Hristos vă e stăpân
Şi e turnul de scăpare
Pe când alţii mulţi rămân
Fără har fără-ndurare

Omul nou e modelat
Însuşi după Dumnezeu
Şi-n sfinţenie e dat
Să-l slujească aici mereu

Este de-o neprihănire
Aici dată de Hristos
Ce ne-nvaţă prin iubire
Să trăim mereu frumos

Adevărul e tăria
El Isus ce ne-a chemat
Ca să ştim ce-i bucuria
Harul scump şi minunat

Fiţi de aceea ascultători
De minciună vă lăsaţi
Căci ea macină din zori
Pe atâţi surori şi fraţi

Adevărul să vă fie
O cunună pe cărare
Să puteţi în veşnicie
Intra toţi la sărbătoare

Unul pe altu-i necesar
De azi să ne ajutăm
Al iubirii viu pahar
Spre cer să îl ridicăm

Trăiţi viaţa aici curată
Fără să păcătuiţi
Căci în ceruri vă aşteaptă
Tatăl dacă sânteţi sfinţi

Deavolului să nu-i daţi
Vreun prilej de amăgire
Ci cu toţi surori şi fraţi
Alergaţi după sfinţire

Nu fuiraţi ci mai degrabă
Lucraţi doar ce este bun
Nu aveţi cu alţii treabă
Păstrâmd al viaţii drum

Şi cuvintele stricate
Pentru veci le abandonaţi
Doar cele ce sânt curate
În duh voi să le luaţi

Cele bune de zidire
Adesea le folosiţi
Ca să creşteţi în sfinţire
Cât aici o să trăiţi

Şi pe Duhul Celui Sfânt
Voi să nu îl întristaţi
Ci umblaţi după Cuvânt
Căci la asta-ţi fost chemaţi

Să fiţi asfinţi şi ascultători
De Cuvântul Lui Hristos
Toţi fiind împlinitori
Privind sus şi nu în jos
29-12-2011 Cluj—Napoca

Domnul este bucuria pentru întrega omenire
Cel ce ne-a zidit în Sine şi ne-a dat a Sa iubire
Ne-a luat atunci pe braţe noi când nici nu existam
Ci în planurile sfinte nişte umbre când eram
Ochii sfinţi ce astăzi ard ca făcliile de foc
Ne-au luat înfăţişarea căci a lor era în joc
Meşterul Lui Dumnezeu ne-a fost gazdă-n Univers
El Însuşi gustând iubirea ne-a poftit şi ne-a ales
Şi astfel Cuvântu-n toate ne-a fost har ne-a fost sprijin
Călăuză şi speranţă—ocrotire de venin

Numai El a coborât viaţa iar să ne ofere
Ca să nu pierim în vale pe cărările stinghere
Noi să fim răscumpăraţi de mulţimea de păcate
Ce ne legă-n veşnicie şi ne târâie spre moarte
Ca lumina să se stingă—despărţiţi de Dumnezeu
Să fim aruncaţi deoparte cu Satan vrăşmaşul Său

De aceea El Isus chiar din cer a coborât
Ca un prunc micuţ în iesle şi lipsit El s-a născut
N-avea nicio strălucire Cel ce a creat lumina
Universul şi Pământul să-l inunde-ntodeauna

Creatorul cel slăvit plin de slavă şi putere
A venit în lumea noastră căci ne avuse în vedere
Fără glorie şi slavă şi lipsit aici de toate
De când s-a născut pe lume a păşit numai spre moarte
Copilaşul cel micuţ pus în iesle şi în fân
Este Domn în veşnicie şi a toate e stăpân

Nimenea nu l-a primit nimeni nu l-a salutat
Ci ca un sărac în lume cât a fost de alungat
Nici măcar un” să se nască copilaşul n-a avut
A venit pe acest pământ ca şi un necunoscut
El care crease lumea şi a omului făptură
A fost un străin aici—împlinind Sfânta Scriptură
N-au ajuns acestea toate poate doi ani a durat
Iosif Pruncul şi Maria în Egipt noapte-au plecat
Înştinţaţi fiind în vis că Irod vrea să-l omoare
Pe cel care se născuse şi abia umbla-n picioare
Pruncul mic nevinovat trebui să-şi părăsească
Patria un” se născuse şi căsuţa părintească
Sub a nopţii ocrotire El să fugă în Egipt
Tatăl Sfânt aşa găsi cu cale Fiul a-i fi ocrotit

Şi-au plecat refugiaţii bătând drumul prin pustie
Graniţa lăsând-o-n urmă poate-n noaptea cea târzie
Oare ce-a simţit copilul când vedea pe toţi ai Săi
Strecurându-se în noapte ca şi hoţii cei mai răi
Iar apoi tot prin pustie pe sub soarele arzător
Arşi de stete şi căldură pe nisipul mişcător

Tu Acel care-ai creat soarele de sus—Pământul
Prin pustiul ars de soare ai fugit atunci—Cuvântul
Dus în braţe ori călare poate pe un măgăruş
Ţi-a fost viaţa doar o fugă aninată pi-un arcuş
Ca Avraam plin de credinţă şi Isus a trebuit
Să fie refugiat şi chiar încă în Egipt

Şi acolo copilaşul a crescut printre străini
Poate adesea având ochii de lacrimi amare plini
Capu unde-şi odihni a avut aşa puţin
Căci acolo în Egipt a fost Domnul ca străin
Până când Cel Prea Înalt hotărî ca să revină
Iar în ţara lui Israel să-ţi găsească ei odihnă

Când ajunseră-n Israel vai ei îns-au auzit
C-Arhelau în loc l-a-l său părinte tronul ţării a primit
Şi-nştinţat de Dumnezeu Iosif merse-n Galileea
Că Arhelau era stăpân peste toate în Iudeea
Împlinindu-se Scriptura ce ne spune că Isus
Va fi un Nazarinean venit chiar din cer de sus
Astfel a trăit viaţa copilaşul cel smerit
De străini şi ucigaşi ades fiind urmărit
Creatorul plin de slavă dracii Cărui se-nchinau
Însă oamenii pe cale să-l asculte nu voiau
A venit în lumea noastră să ne fie călăuză
Dragostea şi fericirea în suflet să ne pătrunză
Să plătească El păcatul şi povoara omenirii
Ca salvat să fie omul de puterile pieirii
Raiul scump ce l-a pierdut iarăşi el să îl găsească
De-n credinţă şi smerit vrea viaţa s-o trăiască
26-12-2011 Cluj—Napoca

Domnul e a mea tărie
El Hristosul şi Mesia
Ce mă ia în veşnicie
Ca să ştiu ce-i bucuria

El mă ţine— El mă duce
La izvoare-mi dă odihnă
Ca prin jertfa de pe cruce
Să am pace să am tihnă

Şi pe Stâncă Mântuirii
El mă pune—mă aşază
Iar în apele iubirii
Pentru veci mă-nviorează

Stânca mea este Hristos
Şi lumina pe vecie
El mă ia mereu de jos
Pentru Sine să mă ţie

Ca să fiu pe veci curat
Dup-a Lui făgăduinţă
Fii Isuse lăudat
Căci prin Duh mi-ai dat credinţă

Unge-mă-n continuare
Doar prin Duhul Tău Cel Sfânt
Ca să fac a Ta lucrare
Cât voi fi pe acest pământ

În lumina mântuirii
Sufletul să-mi răcoresc
Domn al păcii şi-al iubirii
Căci pe Tine te iubesc

Unde alerg şi orice fac
Tu-mi eşti Doamne călăuză
De aceea iată tac
Duhul Tău să mă pătrunză

Tu Isuse mă iubeşti
Şi imi dai a Ta lumină
Fiinţa să îmi răcoreşti
Să fiu veşnic fără vină

La izvoarele iubirii
Iată acum am poposit
Apele neprihănirii
Din adânc eu le-am sorbit

Ochii Tăi mă fascinează
Cu umblarea lor de foc
Fiinţa îmi înviorează
De nu-mi aflu aici loc

Unde eşti Isus iubit
Unde e a Ta Fiinţă
Ce pe braţe m-a primit
Însă numai prin credinţă

Domnul meu—Mirele meu
Îţi aduc a mea fiinţă
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Veşnic a mea biruinţă

Pune-mă dar unde ştii
Şi zideşte-mă pe stâncă
Să îţi cânt în veşnicii
A ta dragoste adâncă

La izvoarele iubirii
Apa vie să mi-o dai
Armele neprihănirii
Să te laud Doamne-n rai

Tu-mi eşti turnul de scăpare
Stânca mea de adăpost
Îmi eşti viaţă—sărbătoare
Şi menire-mi eşti— şi rost

Doar prin Tine şi în Tine
Eu viaţa mi-o trăiesc
Sub privirile-ţi divine
Eu te laud te slăvesc

Tu Isuse-mi eşti menirea
Pentru Tine sânt sortit
Îmi eşti viaţa şi menirea
Căci pe palme m-ai primit

Vin dar să îţi mulţumesc
De lucrarea Ta măreaţă
Căci prin Tine eu trăiesc
Pentru veci mi-ai dat viaţă

Şi m-ai pus într-un izvor
Plin de pace şi lumină
Să fiu ars Isus de dor
Şi iubirea să mă ţină

Soarele vieţii mele
Numai Tu Isuse-mi eşti
Printre miile de stele
Tu mă-mbraci şi mă sfinţeşti

Ochii mei Tu mi-i deschizi
Şi mi-i umpli de lumină
Dragostea să mi-o aprinzi
Să trăiesc fără de vină

Unde merg şi oriunde stau
Tu-mi eşti Doamne mângăiere
Căci în tine ochii mi-au
Găsit pace şi putere

Fii de aceea-n veci slăvit
Scumpul meu Mântuitor
Căci prin Tine am primit
Viaţă-n veacul viitor

Glorie şi slavă Ţie
Universu-ntreg să-ţi dea
Căci mi-ai dat în veşnicie
Darul de a te vedea
22-12-2011 h 05: 16 Cluj—Napoca

Măcar El Însuşi că avea
Chipul Sfânt de Dumnezeu
N-a vrut slava să şi-o ia
Ci s-a făcut un rob al Său

De Sine El s-a dezbrăcat
Luând un chip de rob smerit
Şi-n trup de om s-a îmbrăcat
Lăsându-şi chipul strălucit

Ca om— doar El a fost găsit
Ascultător pănă la moarte
A coborât şi s-a smerit
Aşa cum nimeni nu mai poate

Robia roabă a luat
Pe scara vieţii coborând
Dar a fost sfânt şi-a fost curat
Ca nimeni altul oricând

S-a dezbrăcat şi s-a smerit
De toată gloria cerească
Un om ca noi a devenit
Supus în viaţa pământească

El Creatorul cel măreţ
Şi plin de slavă şi putere
A fost privit chiar cu dispreţ
Acel ce-a dat la om vedere

Prin ochii noştri ne-a văzut
Simţind a noastre suferinţe
A fost străin necunoscut
În nemplinitele dorinţe

A fost ca noi—ca noi lovit
De vânturi grele şi furtuni
Ades lipsit şi izgonit
Dar a trăit în rugăciuni

Noi îi purtăm azi chipul Lui
El chipul nostru l-a purtat
Păstrând oglinda Tatălui
Un om fiind cu adevărat

El n-a ştuit ce e minciuna
Nici măcar—până la moarte
Ci Adevăru-ntodeauna
A vrut în Sine să îl poarte

Căci doar aşa a susţinut
El Însuşi— că-i Adevărul
Şi rob de aceea s-a făcut
De-a pururea păstrându-şi ţelul

A fost găsit pân” la sfârşit
Ca Fiu al omului mereu
Căci El nimic nu a greşit
Trăind astfel ca Dumnezeu

Prin ochii noştri ne-a văzut
Lăsându-şi ochii Lui afară
Şi-n noi înşine a cunoscut
Puterea noastră aşa precară

Şi nu i-a fost deloc ruşine
El să trăiască ca şi noi
Uitând puterile-i Divine
În lipsă adesea şi-n nevoi

Putea oricând să se înalţe
Ca Dumnezeu şi Creator
În veşnicele cutezanţe
Şi sursă-n veac al tuturor

Dar n-a făcut-o— s-a smerit
Plecându-se până la moarte
Privind spre TATĂL cel iubit
În El să aibă veşnic parte

A fost de aceea ascultător
De Cel Prea Înalt din veşnicie
Al vieţii sfinte dătător
Izvor nestins de apă vie

De aceea un Nume i s-a dat
Dar mai presus de orice nume
Din cer—de oriunde-n lung şi-n lat
Iar Numele-i— în veci rămâne

Şi Acesta e Hristos—Mesia
E Domnul Slavei ce-a creat
Şi-a pus în noi iar bucuria
Prin îndurarea ce ne-a dat

Şi-n Numele Lui Sfânt şi mare
Oricine şi oriunde-i obligat
Genunchii însăşi la-nchinare
Să-i plece jos cu adevărat

Oricine să mărturisească
Că Mesia e slavator
Şi-n slava veşnică cerească
Hristos e Domnul tuturor

De aceea astăzi i se-nchină
Popoare mari şi neştuite
Căci El Hristos este lumină
Doar a ştiut aici s-asculte
13-12-2011 Cluj—Napoca

S-a făcut recesământul în cetatea Betleem
În viaţa omenirii să fie ca şi un semn
Un semn de întâmpinare a Acelui nou venit
Ce-a păşit în lumea noastră şi acolo a sosit
S-au strâns oştile din ceruri să serbeze atunci venirea
Celui ce avea să-şi deie viaţa pentru mântuirea
Omenirii din păcate să fie neprihănită
Întorcându-se la Domnul ea să fie mântuită
Iar mulţimile de oameni fără însă ca să ştie
Şi ei l-au întâmpinat venind toţi să se înscrie
În cetatea Betleem ce pe Domnul l-a primit
Când pentru întâia oară între noi El a sosit

O mulţime nesfârşită în Betleem se afla
Pe când oştile de îngeri pe Domnul îl onora
Şi văzduhul ca pămânrul era atunci în Sărbătoare
Pe pământ în trup de om Creatorul nostru mare
Când venit-a-n lumea noastră şi El ca şi un copil
Pus în scutece sărace şi atâta de umil

Betleem cetate sfântă Domnu-n tine a voit
Să păşească pe planeta unde viaţa a sădit
Numai ţie ţi-a fost dat acest har de a-l primi
Pe copilu acela mic Universu ce-l zidi
Şi Acel care-a creat cerurile şi pământul
După planul Celui Prea Înalt căci doar El este Cuvântul

Glorie în veci să-i fie Celui care s-a născut
În cetatea Betleem să ne fie soare scut
Căci prin El ni s-au deschis atunci porţile-nvierii
Prinţul slavei şi Mesia Omul scump al aşteptării
Coborî atunci la noi El comoară să ne fie
Prin care s-avem viaţa deschis raiul pe vecie
02-12.2011 Cluj–Napoca

Eu sânt Alfa şi Omega
Începutul şi sfârşitul
Cel ce este Cel ce vine
Ce-a murit şi pentru tine
Şi în veac El e—Cuvântul

Acum scrie într-o carte
Ce vezi azi şi ce auzi
Să vă fie-nvăţătură
Tot Cuvântul din Scriptură
În izvoare să pătrunzi

Ale Mele biserci vii
Toate şapte să rămână
Sfinte şi neprihănite
Într-o dragoste fierbinte
Şi-ntr-o veşnica lumină

M-am întors cine-i să văd
Cine oare îmi vorbea
Şi-n lumina lor curată
Şapte sfeşnice deodată
Apărură-n faţa mea

Iar la mijloc— cineva
Stătea încă în picioare
Chiar cu Fiul Omului
Semăna fiinţa Lui
Îmbrăcat în slavă mare

Avea atunci o haină lungă
Ce-i venea pân” la picioare
Brâu de aur îi ţinea
Peste pieptu-i haina Sa
Albă şi strălucitoare

Capul Lui şi părul Lui
Ca zăpada atunci erau
Şi ca focul în putere
Ochii Lui şi-a Lui vedere
În lumină-i străluceau

Că-n a Lui Fiinţă sfântă
Era focul şi iubirea
Flăcări mari din veşnicie
Îi ardeau privirea vie
Răstignind îndată firea

Iar a Lui picioare fine
Luceau însă ca arama
Când sub focul arăzător
E topită în cuptor
Şi-ţi învie-n tine teama

Iarăşi glasu-i răsuna
Ca şi vuietul de ape
Ape mari când multe cad
De pe stânci tăindu-şi vad
Şi eşti undeva pe aproape

Şapte stele atunci însă
Le ţinea în mâna dreaptă
Când din gura Lui sfinţiă
Ieşea o sabie ascuţită
Pentru marea judecată

Însă faţa îi era
Ca şi soarele-n amiază
Plin de foc când stăluceşte
Şi căldura-i te topeşte
Din înalt te radiază

Ochiul când nu se mai poate
Nicidecum să-l mai privească
Căci puterea-i îl învinge
Şi lumina lui o stinge
Putând chiar s-o prăpădească

Şi apostolul iubirii
Ne descrie aceea stare
Atunci când eu l-am văzut
La picioare i-am căzut
Ca şi mort fără suflare

Însă El cu mâna dreaptă
M-a atins şi mi-a vorbit
Cel Dintâi Eu astăzi sânt
Chiar al Tatălui Cuvânt
Omenirii dăruit

Cel Dintâi şi de pe urmă
Şi Cel Viu— ce a fost mort
Ale morţii chei le ţin
Şi-n curând Eu iată vin
Căci stăpân sânt peste tot

Lucrurile dar le scrie
Aşa cum tu le-ai văzut
Şi acele ce-or să vină
Pedepsit pe om să-l ţină
Că s-asculte— nu a vrut

Şi apostolul iubirii
Ne-a descris în Sfânta Carte
Ce i s-a descoperit
Ca să fie mântuit
Omul veşnic de la moarte

Căci Isus Mântuitorul
Ne-a iubit din veşnicie
Şi ne vrea să-i fim comoară
Niciunul să nu piară
Ci pe braţe să ne ţie

Iar atunci Domnul Isus
Lui Ioan i-a arătat
Ce să facă omul care
Vrea să aibă aici salvare
Păstrând sufletul curat

Cum să umble să trăiască
Viaţa pentru Dumnezeu
Sfânt să fie şi-n lumină
Şi în dragoste să-şi ţină
Aici fiinţa lui mereu

În miresma mântuirii
Să-şi aşeze a lui fiinţă
Şi ascultând de Creator
De a lui Mântuitor
El să umble prin credinţă

Mirele când va apare
Sus pe nori în strălucire
Să fim toţi atunci răpiţi
Şi de El în cer primiţi
De har plini şi de iubire

Glorie dar Lui Hristos
Slavă cinste şi onoare
Căci El viaţa şi-a jertfit
Şi pe noi ne-a mântuit
Dându-ne a Lui salvare
05-12-2011 Cluj—Napoca

Cum un cerb doreşte apa
Din izvorul cristalin
Tot aşa şi eu viaţa
Şi pe Tine Miel Divin

Sufletul meu însetează
Astăzi după Dumnezeu
Şi ochii îmi lăcrimează
După ajutorul Său

Şi cu lacrimi mă hrănesc
Zi şi noapte nencetat
Doamne vreau să te iubesc
Pururea să fiu curat

Focul inimi-mi se varsă
Şi-mi aduc şi azi aminte
Cum mergeam atunci spre casă
Şi spre sfinte aşezăminte

Mă gândesc azi cum mergeam
De mulţimi înconjurat
Şi pe Domnu-l lăudam
Lui cântându-i nencetat

Strigăte de bucurie
Înspre ceruri se-nălţau
Şi privind spre veşnicie
Oamenii îl lăudau

Pe Cel care a creat
Ceru-ntreg şi tot pământul
Fie veşnic lăudat
Şi slăvit în toate Domnul

El e mântuirea mea
Şi salvarea pe vecie
Orişicând în lupta grea
Lăudat Numele-i fie

Sufletul îmi e mâhnit
Şi suspină adânc în mine
Nici acum Tu n-ai venit
Prinţ al slăvilor senine

De aceea din Hermon
Mă gândesc mereu la Tine
O iubit al păcii Domn
Şi al zărilor senine

Te chem azi din Miţear
Iar la mine să revii
Ca să gust din sfântu-ţi har
Din a tale veşnicii

Valul cheamă un alt val
Peste apele-n cădere
Când alunec peste mal
Fără ochi fără vedere

Vino azi o Prinţ iubit
Şi adu-mi iar vindecare
Sufletului meu rănit
Să-i fii Tu acum salvare

Ziua Domnul îmi dădea
A Sa sfântă îndurare
Pe când noaptea se vedea
Cum treceam prin încercare

Şi atunci eu înălţam
Domnului o rugăciune
Şi pe El îl lăudam
Căci El pasu mi-l supune

Pentru ce dar te mâhneşti
Suflete spre El privind
Tu în sferele cereşti
O s-ajungi cu El curând

De-acum trist să nu mai fii
Nicicum plin de apăsare
Că-n curând în veşnicii
Domnul îţi va da salvare
01-12 -11 Cluj—Napoca